Am declarat război total vagaboandelor mele gânduri. Într-o dimineaţă pe când mai era încă noapte, m-am trezit goală, stoarsă, epuizată de durere şi vlăguită de zâmbet: gândurile mele o luaseră la sănătoasa, mă părăsiseră ticăloasele atunci când aveam mai multă nevoie să simt. Îngrijorată, am început să le caut prin casă după toate lucrurile care-mi fuseseră dragi, chiar şi sub pernă, acolo unde le lăsam în siguranţă în fiecare noapte. Le-am căutat şi printre cuvintele salvate întru-n folder de la tine, dar acestea erau goale şi fără sens. Cred că intrasem într-o stare de hibernare căci inima începuse să-mi bată tot mai rar, zâmbetu-mi îngheţase pe buzele crăpate iar lacrima se întărise undeva în colţul ochiului. Au apărut zgribulite la geam, într-un ajun resemnat de seară, dar nu singure, ci însoţite de gândurile tale. Le-am încălzit la gura sobei, le-am desmierdat, iar ele mi-au promis că nu mă vor mai părăsi niciodată.

IN ZIUA ALEGERILOR PREZIDENTIALE GEOANA SI BASESCU SURVOLEAZA CU ELICOPTERUL BUCURESTIUL PENTRU A ARATA LUMII INTREGI CA INTRE EI NU SUNT disensiuni , LA UN MOMENT DAT GEOANA ACUNCA O HARTIE DE 100 LEI PE GEAM , MIRAT BASESCU IL INTREABA DE CE A FACUT ASA CEVA , LA CARE GEOANA II SPUNE , VREAU SA FAC UN ROMAN FERICIT ….., IMEDIAT BASESCU ARUNCA 2 HARTII DE 100 …. HA HA HA , EU AM FACUT 2 ROMANI FERICITI.
DUPA CATEVA CLIPE PILOTUL SE INTOARCE CATRE CEI DOI SI LE SPUNE : DE CE NU VA aruncati AMANDOI SA FIE TOTI ROMANII FERICITI …….

- Sunt disperată doamna doctor. Pân’-acu câteva zile Negruţu al meu se lingea la puţă. Acu’…în schimb, îşi ridică un picior şi se scarpină într-una pe spinare.
- Să vă dau ceva de pureci! Picăturile Frontline sunt cele mai bune. I le turnaţi după gât şi-n maxim două zile intră-n sânge.
- După gât? Nu-n gât? Întreb mirată.
- Nuu! Pe ceafă..pe piele.
- Aaa…am înţeles!Am răspuns bucuroasă că-n sfârşit voi avea linişte.
Într-adevăr, următoarele nopţi căţelul meu nu s-a mai scărpinat şi ar fi trebuit să dorm, doar eram ruptă de oboseală. Dar nu!…M-am trezit în toiul nopţii cu o mâncărime pe labele picioarelor, de-mi venea să-mi rup pielea. Dau plapuma la o parte şi ce să vezi: “emigranţii” stăteau la rând.
Cel mai mult m-a deranjat privirea fostei victime, care trezită din somn de frecatul piciorelor mele ca de greier, se uita la mine de parcă ar fi vrut să spună: “vezi că mă deranjezi cu scărpinatul tău!”
Am uitat să întreb doctoriţa: purecii mor sau îşi caută alt câine? Da! Cred că am sânge de câine, că altfel de ce-ar trage toţi purecii la mine? Nu? Dar asta n-ar fi fost nimica dacă într-o noapte nu m-aş fi trezit urlând la lună împreună cu prietenul meu, patrupedul: Auuuuu! Cred că era învidios. Urlam mai bine ca el de s-a speriat şi luna, ascunzându-se dup-un nor.
- Doamna veterinar , mai daţi-mi vă rog nişte picături d-alea, că-s bune-rău!
- De ce, mai aveţi un câine?
- Da, i-am răspuns, ridicând picioru’ drept ca să-l scarpin p-ălălalt.

Stimate consumator,
Va facem cunoscut faptul ca intelegem
supararea dv. in legatura cu recenta
crestere de preturi. Dar, trebuie subliniat
faptul ca in timp ce cresterea preturilor a
fost decizia noastra, a fi suparat este decizia dv.
Noi suntem o companie mare, asa ca
veti plati ceea ce va spunem noi sa platiti.
Este decizia noastra si este lege. Aceasta
nu este alegerea dv. Noi avem puterea, dv.
aveti nevoie de putere (electrica). Ce pacat !
Nasol sa fim in pielea dv.
Am atasat o mica fotografie ca sa va ajutam sa
intelegeti raspunsul nostru.
Va dorim o zi buna si continuati sa fiti buni
platnici ai facturilor noastre!
RENEL

Stimate consumator,
Va facem cunoscut faptul ca intelegem
supararea dv. in legatura cu recenta
crestere de preturi. Dar, trebuie subliniat
faptul ca in timp ce cresterea preturilor a
fost decizia noastra, a fi suparat este decizia dv.
Noi suntem o companie mare, asa ca
veti plati ceea ce va spunem noi sa platiti.
Este decizia noastra si este lege. Aceasta
nu este alegerea dv. Noi avem puterea, dv.
aveti nevoie de putere (electrica). Ce pacat !
Nasol sa fim in pielea dv.
Am atasat o mica fotografie ca sa va ajutam sa
intelegeti raspunsul nostru.
Va dorim o zi buna si continuati sa fiti buni
platnici ai facturilor noastre!
RENEL

Stimate consumator,

Va facem cunoscut faptul ca intelegem
supararea dv. in legatura cu recenta
crestere de preturi. Dar, trebuie subliniat
faptul ca in timp ce cresterea preturilor a
fost decizia noastra, a fi suparat este decizia dv.
Noi suntem o companie mare, asa ca
veti plati ceea ce va spunem noi sa platiti.
Este decizia noastra si este lege. Aceasta
nu este alegerea dv. Noi avem puterea, dv.
aveti nevoie de putere (electrica). Ce pacat !
Nasol sa fim in pielea dv.
Am atasat o mica fotografie ca sa va ajutam sa
intelegeti raspunsul nostru.
Va dorim o zi buna si continuati sa fiti buni
platnici ai facturilor noastre!

RENEL

Stimate consumator,

Va facem cunoscut faptul ca intelegem
supararea dv. in legatura cu recenta
crestere de preturi. Dar, trebuie subliniat
faptul ca in timp ce cresterea preturilor a
fost decizia noastra, a fi suparat este decizia dv.
Noi suntem o companie mare, asa ca
veti plati ceea ce va spunem noi sa platiti.
Este decizia noastra si este lege. Aceasta
nu este alegerea dv. Noi avem puterea, dv.
aveti nevoie de putere (electrica). Ce pacat !
Nasol sa fim in pielea dv.
Am atasat o mica fotografie ca sa va ajutam sa
intelegeti raspunsul nostru.
Va dorim o zi buna si continuati sa fiti buni
platnici ai facturilor noastre!

RENEL

In camin, doi tipi se duc la dusuri, dar isi dau seama ca au uitat sapunurile. Asa ca unul din ei se intoarce in pielea goala , in fuga, in camera si da sa se intoarca cu doua sapunuri. Cand colo, pe culoar, se intalneste cu 3 studente. Ca sa nu se faca de ras, se preface ca e statuie . Ajung tipele in dreptul lui si tot incep sa se invarta si sa se uite.
- Ce o fi asta?, intreaba una. A doua, uitandu-se la penisul tipului, zice:
- Poate ca ar trebui sa tragem de manerul asta. Trage ea si tipul scapa un sapun.
- Aaa, ia uite, e un distribuitor de sapunuri, zice prima.
- Ooo, sa încerc si eu, zice a doua si trage si ea pana tipul scapa si al doilea sapun.
- Acum e randul meu, zice a treia studenta si incepe sa traga si sa traga si sa traga, dar bietul tip nu mai avea ce sapun sa mai scape. Tipa tot trage si, la
un moment dat, spune:
- Ia uite, e si distribuitor de sapun lichid !

In camin, doi tipi se duc la dusuri, dar isi dau seama ca au uitat sapunurile. Asa ca unul din ei se intoarce in pielea goala , in fuga, in camera si da sa se intoarca cu doua sapunuri. Cand colo, pe culoar, se intalneste cu 3 studente. Ca sa nu se faca de ras, se preface ca e statuie . Ajung tipele in dreptul lui si tot incep sa se invarta si sa se uite.
- Ce o fi asta?, intreaba una. A doua, uitandu-se la penisul tipului, zice:
- Poate ca ar trebui sa tragem de manerul asta. Trage ea si tipul scapa un sapun.
- Aaa, ia uite, e un distribuitor de sapunuri, zice prima.
- Ooo, sa încerc si eu, zice a doua si trage si ea pana tipul scapa si al doilea sapun.
- Acum e randul meu, zice a treia studenta si incepe sa traga si sa traga si sa traga, dar bietul tip nu mai avea ce sapun sa mai scape. Tipa tot trage si, la
un moment dat, spune:
- Ia uite, e si distribuitor de sapun lichid !

Până în clasa a cincea, nu prea m-am omorât cu învăţătura şi asta pentru că părinţii mei munceau mult si nu prea aveau timp de mine.
O altă explicaţie ar mai fi că… mă credeam proastă; o părere la care au contribuit cu vârf şi îndesat cei din jur.
Când mama mai făcea, din când în când, lecţiile cu mine, avea săraca, o răbdare de fier; cu vocea ei blândă, îmi dădea mură-n gură rezolvarea problemei şi-mi făcea exerciţii asemănătoare… doar prost să fii, să nu înţelegi!
Aşa că… nu mă mai sinchiseam; dar când tata se ocupa de mine, eram… „mobilă si durere” şi retardată mintal; asta pentru că mi se blocau toţi senzorii, de frică.
În acel an, am cunoscut un om, care avea să-mi schimbe tot cursul vieţii… un OM.
Aşteptam cu înfrigurare, împreună cu colegii mei, prima întâlnire cu noul nostru diriginte şi profesor, pentru că auzisem despre el că este rău şi afurisit.
Gata! se terminase cu vorbitul în timpul orelor şi cu chiulul; ne aşteptau vremuri grele.
Dintr-o dată s-a făcut linişte. Colegii din ultimile banci, s-au ridicat primii în picioare, m-am ridicat şi eu, si uitându-mă în spate, am rămas foarte surprinsă, pentru că mă aşteptam să văd un bărbat înalt şi solid, dar domnul nostru profesor era un bărbat mic de statură, părul care-i mai rămăsese pe marginea capului era negru şi purta pe nas nişte jumătăţi de ochelari.
L-am „citit” din prima că vroia să ne impresioneze prin faţa lui încruntată şi privirea fioroasă.
Dar, asta nu m-a oprit să cred că n-o s-o îmbulinez, „pentru că ăştia mici sunt ai-dracu”, îmi spun; „să vezi ce bate ăsta la mine ca la fasole şi… zău, nu ştiu cum să fac să-i spun că… tot degeaba”.
Într-o seară, pe când noi copiii, ne jucam în „camera mare” şi părinţii erau în bucătărie, la un pahar de vorbă, cu nişte vecini, ne trezim cu dirigu meu la uşă.
Îmi cere caietele de teme şi i le arată mamei.
- Vedeţi ce caiete are? (avea dreptate, erau pline de cerneală şi mâzgălituri). Ce notă îmi promiţi să iei data viitoare când te ascult? Mă întrebă, profu, uitându-se fix în ochii mei.
Stau şi mă gândesc: „Nota zece n-am să iau în viaţa mea, că-s prea proastă”, îmi spun, „şapte e o notă mediocră- deşi era cea mai mare notă de-a mea de până atunci.”
- Opt, îi răspund, îndoită de ce spun şi cu jumate de gură.
- Cât ai zis? Spune mai tare că nu te aud! zise profu cu tonul vocii ridicat.
- Opt! răspund şi eu, pe acelaşi ton.
„No…acu-i amu, trebe să mă apuc de învăţat” îmi zic.
Mă pregăteam de zor şi aveam emoţii pentru ziua în care voi fi ridicată în picioare să răspund profesorului şi-mi spuneam: „Dacă aş şti ziua în care mă ascultă… şi ce întrebare îmi pune, vai… ce bine ar fi!”
Dar iată că a venit şi ziua aceea: am răspuns corect întrebării puse de profu şi mi-a dat opt, deşi… acum, cred că nu meritam, pentru că n-a mai pus altă întrebare, de teamă că nu voi şti să răspund. Nu-mi venea să cred!…am luat opt! înseamnă că nu sunt proastă, aşa cum mă cred alţii.
Acel opt a fost singurul de opt pe care l-am mai luat. De atunci toate notele mele au fost doar de zece: zece la clasă şi zece la teze; neuronii mei s-au trezit la viaţă şi jucau tontoroiu, în capul meu.
Acest OM, ne insuflase dragostea pentru geometrie şi pentru asta, nu se dădea în lături să folosească umbrela, catalogul, să-şi umple hainele şi mâinile de cretă colorată.
N-am să uit niciodată cu câtă nerăbdare, ajunsesem să aştept, orele de geometrie.
Nu-mi luam ochii de la tablă, încercând să aflu eu, prima, ce lungime are latura sau câte grade are unghiul.
Andra-grasa, era copleşită de spontaneitatea mea, dar mie nu-mi păsa, eram cu ochii pe formele geometrice, desenate în zeci de culori pe tablă… ca pe butelie!
Îi mulţumesc profesorului de matematică pentru răbdarea şi tactul de care a dat dovadă, pentru că a pus suflet în meseria lui şi pentru că i-a păsat de noi.
Un OM care a scos ingineri din noi, un OM care a lăsat ceva după el: IUBIREA!
Dacă aş fi avut şi la Limba Română un astfel de îndrumător, mă făceam… critic
literar!